5 minute de liniste
septembrie 29, 2008
Gasca ta – alta gasca…
septembrie 28, 2008

![]()
Toamna asta nu imi spune decat un lucru…
Ca am uitat cu totii ce ne-am promis anul trecut in curtea scolii…sau sa fi trecut deja doi ani?
Problema nu ar fi ca am uitat promisiunea facuta…de a ne intalni cu totii la fiecare inceput de an scolar…ci ca s-ar putea sa nu fie uitata si neindeplinita doar anul acesta ci si la anul,la anul,la anul.
Problema ca peste alta data de 15 septembrie poate vor fi trecut 5 ani…
Nu mai am cont pe hi5…cred ca ma doare prea tare sa fiu nevoita sa ma uit la pozele din care lipsesc si in care alteori apaream schimonosindu-ma alaturi de prieteni de-o viata(pe care ii stiam,de fapt,de doar 2-3 ani).BUT IT FELT AWESOME!
E nasol sa vad ca din simplu,am devenit complicati…si nu stiu la ce ajuta…
E nasol sa trebuiasca sa te obisnuiesti cu ideea ca gasca ta-e acum alta gasca.
Gasca ta din liceu are alti prieteni.Iar gasca ta de acum e cu totul alta fata de cea din liceu.
Ma uit la pozele cu schimonoseli,la pozele fara sani si fara blugi branduiti – bine,nemtii mai faceau exceptie de la regula (remember cand avea toata clasa adidas superstar?:)))) !) – la pozele cu make up fin si cu blush pus oriunde altundeva decat pe pometi
)
Am vazut pe messenger ca Pati a noastra-the little baloon girl- a implinit 18 ani.Mai,cand zici 18 ani,eu imi amintesc de Vama Veche si de toate imbratisarile si de toate majoratele de la strand si de toti colegii aruncati in tavan pe ritmuri de …am doar optispe ani!Si de cizmele de biaci facute cadou Soranei,sau de usa rupta de la buda ,de ziua lui Bancu ( pe care nu mai stiu cine a rupt-o,dar cu siguranta a platit-o Bancu seniorHRR), sau de rochiile fistichii prezente la ziua lu’ Alma. De petrecerea nebuna de la ziua lui Mushi – apropos,si de Mushistler…varianta noastra pt Hustler- si de dansurile pe populara de la ziua lui Moro… bai,sunt multe! Si doar cei ce au trait stiu despre ce vorbesc.
Generatia cu vama veche sculptata in inima!
Aseara am visat ca stateam in banca la Netedu si recitam din Hanu Ancutei.Si m-am trezit cu un feeling de …ce birouri avea nebuna in cabinet!!! Traiasca-i sertarele pline cu mancare…copiutze si gunoaie. M-au luat nervii in momentul in care mi-am dat seama ca…nu mai stiam ce numar avea la cabinet 2.3 cumva?? Daca e asa,banca aia din fata de la 2.3 era divina.Nu se putea sa nu mai stam pe ea gramada,dupa ce suna clopotelul.
Mai stiu cand 10 mii erau tata lor! Iti faceai ziua cu ei! 10 mii insemnau – COLA de la cantina!
)))
Sa nu imi aduc aminte de pizza de la cantina ,ca musc din masa! 15 mii,parca!
Mi s-a mai facut brusc dor de un film vazut la Schluppi,duse intotdeauna cu Dacia lui Arthurica sau de discursurile marelui istoric de la inceput de an:)) DA,cel care tremura din toti rarunchii cand vorbea:))))
Ca de celelalte discursuri repetitive (boldiene) nu mai trebuie sa spun nimic
)) La auzul lor,intrebarea era “ba,asta nu-i discursul de anul trecut?:))) “
Mi-e dor rau si de dirigu’…de orele de la za criciar…de profa Dobrin si de “decat pe randu din spate,mai bine cersetori in gara”:))
Tind sa cred ca n-o sa imi treaca niciodata dorul asta grav de liceu. Parca e boala cronica…
It’s like addiction…
Nu mi-ar strica inca un an in plus! intrebarea e…de ce ne dam seama cand e prea tarziu?
Oare sunt singura?
Miss,miss you all,Reme!
Gandurile de la radio…intr-o seara ploioasa
septembrie 17, 2008
afara ploua.
un sms venit la radio anunta “pasajul victoriei blocat! help,do something”!
Imi vine din nou in minte replica mea celebra
:” cum da putina ploaie sau zapada,soferii bucuresteni sunt dati peste cap”.
la radio e liniste. imi astept cu nerabdare intrarea pe post… emisie de la 23:00 la 6:00 in the morning.E FOAAARTE FUUUUN!!!!!doar ca e mai nasol sentimentul ala de a doua zi cand ma trezesc la 4 dupamasa si ma intreb : WHERE THE F**K AM I???
)))
si ma gandeam sa mai spun o poveste din tumultoasa mea viata…
de cand am venit in bucuresti am invatat ca “cu cat castigi mai mult,cu atat cheltui mai mult”…si nu e neaparat sa fii si fericit:D
in primele mele luni de munca la kiss fm am hotarat ca toti banii pe care ii castig sa ii arunc pe toate “cacaturile”, sa imi fac toate poftele,sa imi iau tot ce nu am avut. asa am ajuns sa imi iau in loc de o pereche de sosete negre,4-la fel “ca sa fie,ca cine stie” si tot asa. Se presupunea ca sunt mega fericita,acum cand le aveam pe toate… Dar s-a intamplat sa imi vad imaginea de “mare cucoana de capitala care e cu plasele pline de lucruri branduite” intr-un geam al unui magazin.Si am inceput sa plang grav.Mi-am dat seama ca toate lucrurile astea materiale nu valoreaza nimic!Nimic atunci cand inima ti-e goala,prietenii,colegii si familia departe,sa nu mai vorbesc de latratul si haraitul lui Rex sau de camera mea fara soba,in care mai tot timpul raceam iarna.
A urmat o demisie neacceptata-pe motiv ca “tu ai venit din Banat sa darami capitala si acum pleci cu coada intre picioare??”.
Am mai ramas.Cu plasa plina si cu sufletul gol.Cred ca asa sunt ei-oamenii din industria asta…
Si imi place sa cred ca noi – unii-nu facem parte din ea.Decat in masura in care incantam o ureche si facem un suflet sa zambeasca-chiar si atunci cand spunem prostii sau cand dam o balba.
Momentele grele au trecut -pentru ca l-am intalnit pe el.
Cand nu avem bani chiar nu mai e o tragedie !!! E CATERINCA!!!! Stiu ca ne avem unul pe celalalt si ca e GRATIS cuibaritul in bratele lui,dimineata ,cand e rece! Si sunt gratuite cuvintele care ma linistesc si saruturile care ma invaluie. Pentru asta nu trebuie sa am bani. Nici eu,nici tu,nici noi!
Consider ca ajungi la independenta financiara in momentul in care iubesti si esti iubit neconditionat. Atunci,nimeni nu iti mai poate fura nimic,iar imaginea din vitrina nu mai e una care sa starneasca lacrimi ci bucurie.Pentru ca nu vezi unul,ci doi.
Azi am “stors” cardurile de ultimii bani – 30 de lei
Cica “iubita,mai avem 20 la tine si 10 la mine. Bine ,mai sunt 5 lei,dar automatul nu da decat de 10
) =)) =)) =))
Bani de care am bagat benzina. Am aplaudat de caterinca si am ras cu lacrimi. Lipsa lor imi starneste amuzamentul maxim.Nu mai reprezinta o disperare. Pentru ca in doi e altceva.
Arunc la gunoi brandurile si mi le creez pe ale mele proprii.
Dragostea perceputa ca ban rezulta sanatate. Care e mai buna decat toate
PS:the pursuit of happyness cu will smith trebuie vazut
Amalia Maria Blaj
septembrie 16, 2008
Happy-end
septembrie 8, 2008
Uneori…grijile ne ingenuncheaza pana la …cocosare.
Te vezi. Dintr-un om cu spatele drept ajungi sa semeni cu acel personaj de la Notre-Dame.
Suntem atat de ingandurati incat uitam sa mai privim in sus.
Sau poate nu neaparat ingandurati cat plictisiti ,dezamagiti ,fara vlaga sau speranta.
Eu ,cand sunt trista (si se intampla atat de rar incat nu stiu cum e!datorita TIE,Cati) ridic ochii la cer. Si ma inveselesc! Sunt atatea desene frumoase pe cer,atatea povesti nepovestite si atatia eroi care se lupta cu personajele diabolice desenate de vant,incat e imposibil sa nu ramai cu ochii fixati si sa incepi sa iti construiesti propria poveste.
Cu happy-end ,intotdeauna!
Acum cateva weekend-uri s-a intamplat sa scot capul pe geam,la final de emisie.
Si iata ce am vazut!
Parca cineva umplea bucurestiul asta zgomotos ,plictisit si adormit ,cu fericire.
Da.Nu.Poate ca…
septembrie 5, 2008
Acum cateva minute citeam o postare de pe genialul blog al lui Tudor Chirila.
Postarea se numeste “Prea mult de ales”,iar Tudor face referire la multitudinea de lucruri care exista si din care putem alege. Si aceeasi postare se incheie cu “ Buna seara, doamnelor si domnilor, sunt un cetatean al lumii mele si nu mai stiu ce sa aleg. Voi?”
In primul rand,mi-am adus aminte de cea mai glorioasa zi din existenta mea,cand mi-am permis sa fac O ALEGERE. Si anume aceea de a NU invata la filosofie,cu toate ca stiam ca a doua zi aveam o lucrare importanta. Nici macar nu m-am chinuit sa chiulesc. Culmea,tema testului era,pe langa compararea a doi filosofi,LIBERTATEA DE A ALEGE.
Si iat-o pe reme cum ia frumos nota 8 la lucrare . 8 deoarece lipsea comparatia dintre filosofi. Insa 8 datorita faptului ca am argumentat ca fiinta umana nu are nici macar libertatea de a alege daca vrea sa se nasca sau nu. Eu nu am avut libertatea de a alege daca vreau sa ma numesc Andreea sau Mara.
Insa am avut libertatea de a nu dori sa invat in seara aceea. Si lucrurile au iesit cat se poate de bine a doua zi.Logic,cu putin efort.
Cat despre alegerile astea zilnice…toate “bune si frumoase”.
Cred ca in momentul in care ai o dificultate in a alege,de exemplu, cu ce parfum sa te dai astazi ,denota cat de nefericit esti. Si cat de multe parfumuri ai. Si ca…parca erai mai fericit cand strangeai bani la saltea pt un parfum de care tineai si cu dintii 1 an,decat acum cand geme raftul de ele.
Da,e clar,am patit-o si eu. Dar de atunci am invatat cum sa aleg.
Si aleg cu sufletul,cu inima,aleg pentru azi,nu pentru maine sau pentru anul viitor.
Aleg acum,pentru acum.
Si atunci cand nu stiu ce sa aleg, il las pe Dumnezeu sa o faca pentru mine.
Si imi place rezultatul! La fel de mult cum imi place numele ales de mama si de tata.
Sarbatoare in familia Stancu
septembrie 5, 2008
Fericire
septembrie 4, 2008
Am fost intrebata de multe ori de ce nu postez pe blog ”povesti” lungi, ci doar poze insotite,uneori,de cateva cuvinte.
Raspunsul meu e simplu.
Pentru ca nu vreau sa dovedesc nimic. Si pentru ca oricum o poza poate transminte mai mult decat transmit 1000 de cuvinte. Sau nu. Depinde de partea baricadei pe care te afli. Eu ma aflu in partea numita fericire.Altii in partea numita invidie.De aici vine si modul in care vezi,observi si intelegi anumite lucruri.
Daca se fac mari descoperiri ce merita postate pe blogul meu,le veti gasi.
Pana una-alta,gradina google-ului e destul de mare incat sa poti gasi cele mai noi si interesante lucruri.
Cel mai interesant pe ziua de azi e urmatorul : “Nu putem face lucruri mari pe acest Pamant, putem face numai lucruri mici, cu multa dragoste.” Maica Teresa
Andreea Stancu.
Ps : IUBEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEESCCC





