Despre Sighisoara, Galbenus si starile mele zilnice:))

Ar trebui sa incep scrierea asta prin a posta o filmare in care ii cerscuze sotului meu pentru toata luna in care l-am tocat sistematic la cap:)
Ideea ar fi urmatoarea: domnul Stancu ar fi stabilit in numele familiei sa facem cu toata ggasca revelionul la Sighisoara.Pana aici totul bine:) Insa cand am aflat ca a acceptat sa mergem 3-4 zile la Sighisoara ,sa ne cazam in varu’ cetatii si sa platim pentru asta 20 de de milioane,m-a luat cu fibrilatii ) Treaba platita,asca fericita,gravida cu nervi! O luna si-a auzit texte de genul “tu ai stabilit,nu noi” ,”mai bine mergeam la Paris 9 zile pe banii astia” ,”roaga-te sa nu fac vreo scena ))” Ce mai! L-am asasinat psihic! Pe drum,in loc sa o luam pe drumul spre Brasov,din pricina aglomeratiei am stabilit sa o luam pe Cheia ca,deh,sunt mai putine serpentine! Total gresit!Dupa ce deja intrasem in stare de inconstienta ,datorita faptului ca stateam cu gura numai in punga, sotul meu drag exclama:haa! uite,rezista,pe gps ne arata ca mai avem de facut 200 de curbe la stanga si inca 100 la dreapta si gata serpentinele!!Tin sa precizez ca in masina eram doua duamne,eu care decartam din cauza lui Galbenus si a doua duamna,prietena noastra care varsa cand din cauza mea cand de la drum:)))Va dati seama ce caterinca pe barbatii nostri care radeau cand de una,cand de alta:))Peisajul la Cheia a fost mirific,atat am reusit eu sa disting in cele cateva minute in care nu am stat cu capul in punga!Deja de pe drum ma gandeam cu nervi la minunata locatie cu j de milioane si ma lua cu calduri!Eh,dar cum socotelile nu se potrivesc,iacata ca am ajuns intr-un final la Sighisoara.Nu in cetate,ci in oras.Pffff…primul cuvant ce mi-a venit in minte a fost” JEEEZUZ ce cazatura de oras:))” Nervii au trecut insa dupa ce am ajuns la hotelul Sighisoara,o cladire superba aflata exact in buricul cetatii cu vedere la turnul cu ceas.In momentul ala imi venea sa ma inchin si sa fac plecaciuni pentru ca mi-am asasinat barbatul sistematic pret de o luna:)) Hotelul Sighisoara e foarte vechi,initial a fost cladire parohiala dupa care primarie si in final…zaaa hotel:) Am sa postez poze ca sa vedeti ce interioare magnifice au.Am ramas fara cuvinte!!!! Astazi de dimi am luat la pas cetatea.Am fost in turn,am vizitat sala armelor,am urcat si coborat trepte si am ajuns la Casa lui Dracula cu nasucurile inghetate.Eu m-am fitzoshit putin si mi-am cumparat jeleuri belgiene-12 lei 4 bucati-ca cica-s speciale.Neaaah! Haribo sunt mult mai bune,dar tzaranului ii place tot mamaliga lui de acasa,deci nu ma asteptam sa fiu incantata de ele:)
La hotel servirea ireprosabila,mancarea exxxtrem de ieftina si sihisorenii alti oameni fata de ciudateniile din bucuresti,no offense:)Aici primesti buna ziua,la revedere si un zambet cald peste tot.Timpul nu fuge cu o disperare atat de mare ca in capitala.Desi am ratat micul dejun,doamna de la restaurant ne-a pregatit de papa special ,spunand:”doar nu o sa va las sa plecati la plimbare nemancati” si nici macar nu a asteptat bani de la noi!
Deseara asteptam sa vedem ce papica buna ni s-a pregatit pentru petrecerea de revelion.Galbenus e cuminte,nu a mai stresat-o pe mami si sper sa se intample la fel si pe drumul spre intoarcere!
In final,IUBESC SIGHISOARA!!!!!!!!!!!!
Revin cu poze!
Si o pup pe Ramo!!!

Despre Galbenus si Lugoj

Pentru ca deja incep sa se adune mlte lucruri despre care am promis ca scriu si nu am mai apucat,iata-ma in actiune!:)
Am fost plecata la drum lung. Aproximativ 500 de kilometri. Si e relativ simplu sa iti dai seama ca am fost acasica la Lugoj.
Am facut o mare nebunie sa plec,asta deoarece Galbenus are abia 10 saptamani si e sturlubatic rau!Dar,s-a-ntamplat! La ora 1 i-am trimis sms lui Blaj : vin si eu cu voi! asa ca a doua zi eram ready : eu ,Amalia,Evi si Adi! Ditamai excursia a avut loc in muuulte ore dat fiind faptul ca domnul Blaj,ca un tata adevarat,conducea cu 60 km/h =))
Am ajuns intr-un final acasa,undeva pe seara si am dat buzna peste mama proaspat ajunsa din sua:)) nu stia ca venim! a ramas blocata!dar,sincera sa fiu,nu stiu cui ii batea inima mai tare si care era mai emotionata dintre noi doua
ziua de joi a fost pentru mine si mama! ne-am plimbat 4 ore prin ploaie prin tot Lugojul,am comandat o canapea superba de la Agache (sarumana la patroni,they rule!!),am papat langosi(mama,eu l-am donat unei batrane pe fond de greturi acute:),am platit facturi si am vorbit cate si mai cate!
dupa o zi de stat acasica,a venit momentul sa plecam la Bucuresti! nu cunosc nicio femeie gravida care ar fi facut nebunia asta…1000 de km in 3 zile )
veselia mare s-a produs la intoarcere cand…pret de vreo 2 ore tot ce mancam refuza sa stea in stomac:)) noroc ca am avut la mine multe pungi:))
acum sunt acasica. Galbenus e din ce in ce mai cumintel. O streseaza pe mami doar dimineata la trezire cand…tot ce pap nu vrea sa stea in stomac…din nou:))))))))
In rest…mi-e dor de o cana cu lapte pe care Galbenus o refuza cu indarjire si astept cu dor intalnirea cu doctorul Nayel ca sa-i auzim minimioara mica
somn usor

Craciun Feeeericit!

Anul acesta am petrect unul dintre cele mai frumoase Craciunuri
Mai multe, in post-ul viitor!
Ps: vin in curand si cu povestea despre unde am fost recent :*
Sarbatori fericite!

Gata!!

plec la drum! pe un drum putin cam lung.si tinand cont ca de data asta nu plec cu omul caruia i-am jurat iubire vesnica,mi-e enorm de greu sa imi iau traista-n spinare si sa plec,fie si pentru 2-3 zile.nu pot spune deocamdata unde plec pentru ca as strica surpriza.
ideea e ca plec la drum cu inima stransa,deja m-a luat dorul de cati al meu si nici nu am iesit pe usa!!!!
promit sa nu mai fac asta vreodata!
cand revin acasa,promit sa spun unde am fost,cu cine si sa postez si poze!
pana atunci,iubirea mea,te iubesc definitiv si irevocabil!!!!!!!!11

ps: sa imi faci rost pe viitor de niste post-it sa iti lipesc pe dulap toata dragostea mea:*:*:*:*

Anca Parghel – o poveste cu zambete

Trebuie sa fie ciudat sa te doara sufletul cand un om pe care nu l-ai cunoscut pleaca la Doamne-Doamne.

Am vorbit azi cu mama ,care e in State de cateva luni si care nu a mai avut contact cu presa,stiri,noutati.

Si zice:ce mai face Anca Parghel? Eu ii raspund: nu mai e. Pur si simplu nu ii venea sa creada. Se gandise atat de des la ea si era sigura,la fel ca mine,la fel ca o tara intreaga ca uratele cuvinte “metastaze,cancer”sunt pur si simplu o gluma pentru cat poate Anca Parghel sa lupte.

Daca pentru un om normal cuvintele astea nu sunt decat sinonime cu “sfarsit”,ei bine,pentru Anca ele insemnau incercare,test care trebuie facut,lupta care trebuie dusa la capat,o poveste din care mai trebuie sa invat ceva. asta pentru ca Anca Parghel in sinea ei e o poveste care merita spusa tuturor,si nu uitata.

E unul dintre cele mai frumoase personaje de basm pe care am avut onoarea sa le cunosc. E omul care are puterea sa te faca sa zambesti intr-o zi de noiembrie in care ploua,in care te simti trist si singur si lipsit de noroc.

Prima oara cand ne-am intalnit era intr-o rochie sclipitoare,facuta chiar de ea.Cu niste buze rosii ca focul! Cu o energie debordanta ,cu o pasiune “made in brasil” si cu o pofta de a-ti povesti tot ce a invatat ea mai bun de la viata. I-am sorbit fiecare cuvant,spre deosebire de celelalte interviuri cu “vedete” pe care le facusem pana atunci.

Anca Parghel e fericirea.E bucuria. E optimismul. E increderea. E povestea pe care trebuie sa o accepti. E zambetul de pe buze care lupta cu momentele grele. E ceea ce copilul tau ar trebui sa intalneasca macar intr-o  viata. E lectia pe care speri ca ai s-o inveti macar pe jumatate,inainte de a incepe sa o judeci.

Si nu gresesc! Pentru mine,Anca Parghel, E!

Sper sa ramana vie si pentru voi!