Pantofi – niciodata destui :)

Se stie ca niciodata o femeie nu are destule perechi de pantofi!O simt in fiecare zi pe pielea mea si e imposibil sa imi spuneti ca bat campii :) Am pantofi albastri,portocalii,cu inimioare sau cu toc,bascheti sau tenisi,balerini sau nebalerini si parca-parca mi-as mai dori cateva perechi… (pentru sezonul asta,nu pentru intregul an:) ). La mine problemele s-au rezolvat de cand l-am cunoscut pe amicul meu Calin.Si ca sa nu va fac foaarte curiosi ,dau repede din casa si va spun cine e Calin.Poate cu ocazia asta mai fac cateva suflete fericite

Calin e inca un om care confirma ca talentele mari pornesc din orasele mici In cazul lui e vorba despre Lugoj.Marca Essenza by Calin ( www.essenzadesign.ro ) a pornit dintr-o joaca si inainte de a-si da seama,omul a ajuns sa aiba ditai afacerea. Essenza e o linie cu modele senzationale de pantofi. Ce mi-a placut foarte mult e ca pantoful are un calapod incredibil de comod si ca… pot sa optez pentru orice culoare ,indiferent de model! Ps : prefer culorile iesite din comun si…pantofii cu preturi bune

Astept pareri

 

Domnu’meu are zestre :))

Da,stiu,nu am mai scris de un car de ani pe blog Blame it on the tummy,not on the mummy Am intrat in saptamana 37 de sarcina,ceea ce inseamna ca in curand ne vom intalni cuuuuuuuuuuu Serban-Andrei ) E hotarat si batut in cuie!Serban sa ramana! Tot ce mi-a mai ramas de facut acum este sa ma rog la Doamne-Doamne sa nu se imbete domnu’ Stancu atat de grav incat sa-i puna alt nume la cupil ) Cupil cu care trebuie sa mergem la eco peste cateva zile ca sa vedem cat mai cantareste:) Barza am inteles ca s-ar putea sa-l aduca pe lume oricand incepand cu 14 iulie,desi pe ecograf scrie clar 27 iulie!Astea ar fi datele tehnice despre Galbenush. Cat despre mama,are unele zile in care simte la propriu ca nu-si mai incape in piele si alte zile in care stie si simte ca a luat-o complet razna. De exemplu acum,cand crede ca sufera de o dublare de personalitate )))

Sa ne revenim!!recent am sesizat ca Galbenush are mai multe perechi de pantofiori decat…mine !!Eh,hai ca exagerez Matusica geamana i-a cumparat cateva perechi senzationale!!!

Dar nici eu nu m-am lasat mai prejos ))

Cat despre tata, e exasperat de mama! La culme!!  As putea reface una dintre conversatii :

eu : “baby,m-am schimbat? “

el :”nu”.

eu :”sigur??”

el: “nu,doar ca pufai cam des”

 Si cu asta am spus tot =))

Acum sunt la capitolul vaicareli! Ba ma doare spatele,ba am burta dreptunghiulara,ba ne da Serban suturi la ficat,ba ne apasa splina  Daca tot nu m-am plans de nimic in sarcina asta, m-am hotarat sa o fac acum,in ultima luna:) Inca mai stau pe ganduri daca sa-l rog pe tati la ora 24 sa ne aduca pepene… nu din cauza ca mor de pofta!doar asa… ca sa nu imi reproseze ca nu l-am implicat in actiuni de genul asta pe perioada sarcinii Dar daca ma gandesc mai bine, s-ar putea sa nu-l rog. De ce? pai s-ar putea sa-mi spuna …intoarce-te pe partea cealalta si incearca sa dormi ca iti trece pofta )) si in plus ne e prea drag de el ca sa-l trimitem la plimbare cu Rosi in toiul noptii!

Cam atat am putut sa incropesc in seara asta

Cu senzatii noi si detalii despre lada de zestre,in post-urile viitoare

Pana la urma,viata asta-i un cadou!

Imi trec atat de multe lucruri prin minte incat nu pot sa ma decid despre care sa scriu. As vorbi despre noroc,curaj,bun-simt,iubire,nenoroc,sinucidere,bani,nebunie si implinire. mi s-au intamplat atatea azi incat cred ca mai bine le scriu cu liniuta !pe larg in episoadele viitoare:)

Pe scurt,astazi mi s-a demonstrat/mi-am adus aminte …

Ca masinile galbene nu sunt intotdeauna conduse de ciori )

Ca nu toti soferii cu numar de dambovitza sunt kamikaze )

Ca mai exista si oameni cu bun simt in Bucuresti.si ca ei pot fi chiar taximetristi!

Ca un om in care ai crezut o viata intreaga te poate insela in cel mai idiot mod cu putinta. iar tu vei da vina tot pe tine; (Asta eu o stiam de mult)

Ca in timp ce unii mananca pe saturate altii mor de foame.Si ca cei care se indoapa uita  sa ii multumeasca lui Dumnezeu pentru asta.

Ca nenorocirile,greutatile si momentele urate din viata trebuiesc traite. pana la urma ai sa iti dai seama ca ai avut ceva de invatat din toata nebunia.

Ca e musai sa le faci pe toate la timpul lor. Vorba unui amic: “timpul potrivit e …toate la timpul lor”

Ca n-are rost sa te arunci in cap de la etajul 5. Vei fi inca un fraier care apare la stirile de la ora 5. Mai greu e sa ai curajul sa traiesti printre oameni.

Ca uneori imi place sa citez din mine fara sa pun ghilimele ))))

Ca  “prietenii cei mai buni” nu exista ! Exista familie si restul lumii. In toate celelalte cazuri  se numeste ca nu ai trecut inca de adolescenta.psihic vorbind .

Ca pireul, cum i se zice in Banat ,e mai gustos daca ii pui ulei si vegeta ma scuzati,am o scama pe umar!

Ca daca ai prea mult bun-simt esti luat de fraier.Si calcat in picioare. Pe banii tai si cu zambetul pe buze.

Ca daca ti se da o palma nu trebuie sa intorci si obrazul celalalt. Vorba Ralucai Moianu “ai insa grija sa nu fii tu primul care da”.

Ca in viata e bine sa ne mai mintim singuri din cand in cand. Si sa zambim cand nu ne vine.

Ca ignoranta nu ucide. Uitarea face treaba asta.

Ca mi-ar placea sa fiu gravida tot timpul.Daca asta ar insemna sa pot sa imi leg sireturile ,sa beau cola  si sa urc treptele cu limba in gura,nu pe-afara

Ca e bine sa fii sincer,nu si nesimtit.

Ca desi uneori mi-e ciuda pe tine, de cele mai multe ori te iubesc.

Ca cele de mai sus nu au legatura cu oamenii din viata mea.Mai putin ultimul rand.

Stiuca de 6kg

Al meu sot (da,cel pentru care cuvantul perfectiune a fost inventat) a plecat ieri la ora 7 la munca. A iesit in zori ,adica azi dimi si a plecat direct la pescuit.Si probabil se intoarce deseara.Sau poate maine. Nu! Sa ne-ntelegem! Nu ne-am certat si nici n-a fugit omu ca sa scape de muierea lui stresanta si gravida-n 7 luni pe deasupra. De fapt nu garantez pentru ultima parte Si scriind randurile astea ma flatez singura cand imi dau seama ca-s nevasta perfecta ) De fapt,in familia asta suntem cu totii perfecti! si parca vad ca vine asta-mic-care-se-face-mare pe lume si stam si ne uitam la el ca la maru cu mere de aur fara sa stim ce sa ii facem:))) (din cauza miniretardului cauzat de sarcina nu am gasit o comparatie mai buna – da se acepta si asta).

asa si acum sa revin la subiectul principal ca risc sa nu mai inteleg nici eu ce scriu

deci sotul meu a plecat la pescuit.si spunea ca nu stie daca sta o zi sau doua. si ca nu are nici semnal acolo,dar sa stau eu linistita ca ma suna de pe telefonul unui prieten.telefon care are si ala semnal cand vrea dansul ) nu-i bai,nu-i stres.ma suni cand poti si cand doresti numai sa ai grija sa nu imi aduci acasa peste cu eticheta de la carrefour adica ,pentru cei care nu pricep : sa-mi aduca dovada clara si vie ca a fost la pescuit. pentru mai multe dovezi a luat si aparatul foto ca sa se pozeze cu o stiuca de 6 kg . si-acum e-acum ma suna si imi zice : baby ,am prins doar pesti mici,mari nu prea.dar asteptam sa vina seara,ca pestii mari trag seara. o fi,nu e stres problema e ca aude soacra-sa povestea si se gandeste sa imi spuna un banc :

trei tipi vorbeau despre nevestele lor.

primul : bre,eu cand simt ca e nevasta-mea stresata o trimit la un super centru spa unde are parte de toate nebuniile!masaj,impachetari,alea ,alea.sta 2 saptamani si vine acasa fericita,vesela,refacuta.

al doilea : eu cand sotia mea e stresata o trimit la o mega statiune in Austria. Face ski,masaj,bai,toate nebuniile. Si vine acasa pusa pe picioare,vesela ,fresh!o nebunie!

al treilea : bai,eu pe sotia mea nu o trimit niciunde ca o f** singur ))

1.:)  si eu am ramas surprinsa cand am vazut ce bancuri stie mama-mea

2. scrierea asta e pentru femeile rucsac…alea pe care sotii sunt nevoiti sa le care oriunde ar merge si ei,chit ca e vorba de meci cu baietii,de bere cu baietii,de pescuit cu baietii,de mers la sala sau oriunde altundeva. deci,dragele mele,daca omul vostru nu va spune “nu veni” ,nu inseamna ca nu i-ar crea o mare placere sa mai plece si singurel de acasa! dimpotriva! ah! si sa ne intelegem! daca dupa ce v-ati dat ok-ul sa plece la bere cu baietii si cand se intoarce acasa sunteti un pachet de nervi cu boticul bosumflat iar nu se numeste ca ati facut bine ) gata ca ma simt ca doctorul Cristian Andrei:))

Am plecat! ma duc sa ma gatesc ca vine al meu om acasa

(04.06.08)

Azi vorbim despre oameni iresponsabili ) Eu si-al meu sot. Sau..nah…mai mult eu.dar ziceam sa-l bag si pe el in aceeasi oala ca sa dau si eu cat-de-cat bine in peisaj. Asa. Anul trecut,sub ochii socati ai tuturor,ne-am hotarat sa “ne luam”. Da domne! dupa 8 luni de tatonari. Ce-i asa mare mirare? Petrecerea,masa si dansul au fost programate pentru data de 8.06.08. Si-acum ia ghiciti ce faceam noi cu 4 zile inainte de nunta!! Nu…eu nu ma dadeam cu capul de pereti ca nu-mi sta voalul in cap sau ca fundele de la scaun nu se potrivesc cu culoarea rochiilor domnisoarelor de onoare : D N-ati ghicit inca? Nuuu,nici nu plangeam!Ah si nici nu-mi luam ziua buna de la frati,de la surori )

Nu! Imi implineam un vis de-o viata! Porneam cu mini-trupa spre viena! Mai precis : Ebreichsdorf- Magna Racino – la concertul lui Bon jovi . Stati sa anunt inca o data. BOOOOOOOOOOOON JOVIIIIIIII! Pfuu. Extaz. Pai cand imi stergeam de praf casetele cu Bon Jovi nu visam nici macar la un Cd cu el,daramite la un concert!

Cum a fost vedeti aici: http://www.flickr.com/photos/27399250@N05/2557675947 

Ce s-a intamplat va scriu eu Pai reusise sa ploua la Viena cateva zile la rand. Locatia mirifica si totdata minunata : Magna Racino – un soi de camp-hipodrom care se umpluse,evident,de mocirla!!!Nu si-au permis baietii sa cante pe un stadion jmekeros din Viena pentru ca oamenii nu-si riscau verdeata in apropierea Euro 2008…

Concertul incepea undeva pe la ora 19…Iar unii au avut neinspiratia de a intra pe “stadion” inca de la ora 16 ,ca sa prinda loc in fata ) Doar ca…din cauza ploii autostrada se aglomerase,se facuse o coada infernala si bon jovistii (care au vazut din elicopter cum sta situatia) s-au gandit sa ne faca o mana de bine si sa inceapa cantarea pe la 21 si ceva,ca sa aiba lumea timp sa ajunga la concert:))

Stiu sigur ca eram cam plina de nervi (fomitza,frigutz,mocirla) dar pana la urma a meritat! A!!! Imi aduc aminte ca a fost durere la iesirea din “parcarea de pe camp” ,cand un nene a adormit pur si simplu cu capul la noi pe capota ) (de rupt de beat ce era!!)

Poze cu mine delirand nu veti gasi (pentru ca ramasesem fara baterie la aparat) insa ma bucur tare de tot si acum cand imi aduc aminte ca prima parte din luna de miere (cea before wedding) am petrecut-o hlizindu-ma la Bon jovi si richie Sambora cum cantau ei frumusel si senzational

Unde am disparut?

Scrierea asta va fi putin mai foarte lunga (pentru a informa poporul cu privire la disparitia mamei lui Galbenus).N-am fost rapita in miniconcediul la mare , nu m-am intoxicat cu mancare, nici n-am nascut inca (desi micul chirias e mai mare decat ne-am fi asteptat cu totii si vrea sa rezilieze contractul cu ma-sa mai repede decat credea toata lumea) )

Ce s-a intamplat de fapt?Pai… placa de baza de la leptoputzul nostru a plecat la intalnire cu Sfantul Petru. Si nu credem intr-o reintalnire,mai ales ca nici Surprize-Surprize nu mai exista pe piata :p Prin urmare,de o saptamana suntem legati de maini si de picioare ,fara prezenta lui leptoputz pe birou. De ce nu-l reparam? simplu : leptoputzu costa 700 de euro si placa 500. deci nu renteaza

ce am facut in saptamana disparitiei ? paiiiiiiii eu si cu dragul meu cel drag – nu asta mic – despre cel mare e vorba ne-am plimbarit, am gatit (somon la gratar si file de ceva) , am dormit ( mult si bine -ca cere sefu cel mic), am invatat care e ceapa verde si care e usturoiul (aici era vorba despre mine )) ne-am prapadit de ras cu Amalia si cumatrul&cumatra ,am pus telefoanele pe silent si am inceput sa comunicam cu domnul din burtica. Cica are urechile mari si aude ce ii spunem. Deci si prin urmare,am decis sa ii spun povesti…problema e ca nu avem carti cu povesti acasa ) Asa ca am gasit in biblioteca “De ce iubim femeile – M.Cartarescu” si ma gandeam ca oricum nu intelege ce-i citesc,deci e buna si cartea asta. Si m-am pus pe citit. Mentionez ca urla cultura-n mine aseara ) Chiar eram curioasa cat ma vor tine balamalele sa ii citesc Si m-am uimit. Am ajuns pe la ora 24 la jumatatea cartii,amuzata teribil de ce am gasit in paginile ei!Galbenusul se linistise (semn ca ori se plictisise,ori ramasese blocat la cele auzite:)) iar mie imi vajaia capul. Am decis sa ma opresc din citit si sa continui povestioara cand lucreaza tati de noapte (ca sa nu creada ca sunt nebuna daca am ajuns sa-i citesc Cartarescu la copchil).

Ce a invatat Galbenush din povestea de aseara? Pai urmatoarele :

- “Nu poti face nimic ca sa ai stil. Stilul nu il ai ci il esti ” – asta ne-a placut cel mai tare

- ca femeile sunt speciale pentru ca… te pot da gata indiferent daca  miros a prajituri si menta sau a… Hermes.

- ca mama e mama pana moare,s-a-nteles?!? si ca nimic nu se compara cu gustul prajiturilor pe care ti le face/cumpara cand esti mic.(si la cat sunt eu de priceputa,sunt ferm convinsa ca lui Galbenus ii vor placea prajiturile are si ne-nchegate:)

- ca poti iubi o ” Gasculita” pentru aberatiile pe care le scoate pe gura ( aici m-am regasit si eu ) doar ca eu nu sunt o Gasculita ci sunt “MyMoo”. adica maimu (de la maimuta) si sunt mult mai dragalasa decat Gasculita din carte).

- ca artistii, inainte de a fi artisti, sunt nebuni!

- ca mami ne citeste Cartarescu pentru ca trebuie sa invatam cum sa ne comportam cu Amalia:)

- ca multe altele care ne-au distrat si pe care le tinem pentru noi

Lasand carticica la o parte,  aflam despre micul chirias al mamei ca nu are 27 de saptamani ci…29!!!!!!!!!Adica 30 deja martea viitoare:) Si ca apare mai repede decat ne asteptam noi Prin urmare ne-am comandat deja ceea ce se numeste  “mijloc de transport pentru Galbenush” – un mega carucior jmeker cu care sa agatam bebelushele pe Victoriei

Cat despre gazda celui-mic-care-s-a-facut-deja-mare :

-deja ajunge cu ochii carpiti de somn la radio pentru ca…doarme vreo 4 ore… ) Tati a venit cu o solutie : imi face un suport din scanduri ca sa dorm in picioare…

-nu s-a ingrasat mare lucru.

- oboseste putin mai repede.

- merge din cand in cand ca o ratzushca ;

- il adora pe tati.

- o doare fix niciunde de parerile binevoitorilor din jur

- abia asteapta sa mearga la Lugoooooooooj (soon,mami).

- se intreaba cine sunt acei 180 de oameni care citesc blogul asta zilnic????

- e fericita! (ca si asculatorii mei de Kiss!)

va puuuuuuuuuuuuuuuuuup! smuaky smuaky.

Vand pantofi:)))

Galbenusul creste! L-am rugat pe tati sa afle care ar fi ,estimativ, greutatea normala si ideala a unui bebe in burtica la 21 de saptamani! Numai bine ca in loc sa gaseasca ce a vrut mami a gasit…of,ma doare…un site in care se spunea : ar fi ideal sa renunti la tocuri in totalitate,pentru ca exista riscul sa te impiedici (si sa cazi ca vaca – era continuarea lui tati )) ). si pe buna dreptate a spus-o tinand cont ca am luat o cazatura “tata ei” cu cateva saptamani in urma eram prin radio,la barfoteca cu fetele.mai o grisina,mai o maslina ,zic : hai ca ma duc la automat sa iau si eu ceva de baut.doar ca in fata automatului era spalata podeaua…si vacutza nu a vazut. cochetica,in rochita si toculete.nici nu imi aduc aminte cum am reusit sa aterizez in fund!stiu ca am facut cateva piruete adevarate,mi-am incalcit picioarele de cateva ori,m-am zgariat pe mana de o cutie de metal si in final am ajuns cam lata pe jos.in secunda 2 am fost in picioare…de rusine ca ma vad colegii intr-o situatie nu tocmai de diva !!!=)) nici nu apuc sa ma ridic bine ca il vad pe colegul Hrubaru alergand din capatul holului,ingrijorat de nedescris,spunand : ai lesinaaaat? esti bineee?=)) eu radeam ,deh! dar m-am simtit dragutz,bagata in seama de toata lumea pe hol:))

prin urmare,sa ajungem la partea cu adevarat trista a acestei scrieri…nu mai am voie sa port tocuri:))))))si in ultima luna mi-am cumparat exact 3 perechi de pantofi…toate cu toc!! una albastra,una maronie jmekera cu platforma si niste cijme siexy.si de cand sunt gravida parca ma tin pe tocuri mai bine ca niciodata:)la un simplu calcul a reiesit ca majoritatea pantofilor de vara ii am cu toc.ori eu in iulie nasc = adio tocuri:)) asadar: imi vand pantofii!optez,silita,pentru ceva mai comod,potrivit cu noul meu statut )). daca exista doritori,astept comentarii. din banii obtinuti din vanzarea pantofilor,o mare parte ii voi dona in contul “balerini pentru Reme” iar cu restul…ma descurc eu )

avem deja clienti ?:D

John,daca nu ma-nsel,ma ruga sa scriu o poveste despre bucuresti…

Cred ca povestile despre bucuresti nu sunt atat de frumoase,de aceea am intarziat atat. Povestile frumoase despre bucuresti sunt cele pe care ti le faci tu singur. povestile frumoase despre bucuresti sunt in vremurile bucurestilor vechi,nicidecum astazi. sau…ar fi o situatie in care povestile despre bucuresti sunt unele frumoase…acelea ar fi povestile mele de acum 3 ani. in care bucurestiul nu era gri,nici aglomerat,nici fara prieteni.povestile frumoase despre bucuresti sunt cele imaginare.sau cele petrecute la mine,sau la tine,in vacanta,cateva zile,cat sa nu apuci sa ii simti gustul amar.

in bucuresti, totul se rezuma la bani.prietenia e un cuvant ce iti aduce zambetul pe buze.si intrebari multe.si cat mai multa grija si diplomatie.

ce e amuzant in bucuresti e ca iti poti permite intr-o singura luna sa iti cumperi 2 perechi sexoase de pantofi,sa mergi in vacanta preferata,sa iti platesti darile la stat si sa mai vii si cu burtica burdusita de la restaurant. ce nu e amuzant insa e ca…pantofii aia sexosi nu te mai incanta.intotdeauna apar altii noi. masa aia la restaurant devine banala iar excursia in nu-stiu-ce colt al lumii devine o casuta bifata pe o lista.nu apuci sa te bucuri de ea ca…deja iti faci planuri pentru urmatoarea. care e musai sa fie mai jmekera decat cea din care tocmai te-ai intors.

in bucuresti 500 de euro inseamna nimic. sau,ma rog,inseamna muritor de foame.doar chiria e 300. cascai ochii,nu-i asa? parca deja incepusei sa te gandesti cate ai putea face cu 22 de milioane. hehe. poti face nimic:)) sau,poti sa te uiti la ei,sa ii scoti din cont,sa te mai uiti o data,sa iti platesti darile si sa tanjesti la mai multi bani.sau sa tanjesti sa castigi mai mult. sau chiar sa faci ceva pentru asta.

bucuresti e orasul fara istorie.insa cu multe prostituate.la televizor,ce-i drept.si in presa.si sunt din ce in ce mai multe. si nu numai prostituate!sunt si travestiti,profesoare sexy,eleve porno,bunicute porno mai nou si nici nu trebuie sa inventez eu personaje ciudate pentru ca sigur vor aparea maine la televizor.

bucuresti e orasul in care nu ai nevoie de cunostinte intr-ale sofatului.pentru ca la cat de haotic se conduce,trebuie sa faci ilegalitati in trafic daca vrei sa ajungi viu acasa.

bucuresti e orasul in care iti doresti sa mergi la plimbare cu bicicleta.dar mai bine faci ca mine…te lasi pagubas!asta in cazul in care nu iti doresti sa ajungi pe la urgenta.Doamne,si cat de mult visez sa ma plimb cu bicicleta!!

as mai avea despre bucuresti,dar ma plictiseste rau subiectul. si ma plictiseste atat de tare incat nu-l mai bag in seama,decat la ocazii speciale:))

hai sa vorbim despre povesti frumoase!

povestea mea frumoasa e cea de la chitila. cea cu pasarele la geam si cea cu acel cuib de randunei si randunici si randunele din scara blocului. cu cele cateva tufe de trandafiri colorati din gradina improvizata si cu gratarul incins din duminicile de vara.cu zilele in care gatesc impreuna cu puiul-el cotletul-eu salata:) ,cu noptile cu filme bune (la care adorm pe la inceput ) ) si cu aerul putin mai nepoluat decat cel din capitala.chitila e un lugoj mai mic. asa-mi place mie sa ii spun. si ma simt ca acasa.cu mici exceptii…bicicleta,mamicutza mea,rex si prajitura preferata:) lucrul minunat in toata distanta de 400 de km dintre Lugoj si Chitila e ca te face sa iti dai seama ca povestile frumoase exista.si ca nu uiti care sunt ingredientele lor.

Ma gandesc la Galbenus in fiecare moment. Si vreau sa cred ca in povestea lui frumoasa,ingredientele vor fi altele decat cele visate de fetitele de capitala si baieteii de bani gata. Vreau un Galbenus care sa creasca langa bunicile lui de poveste,care stiu sa prepare bunataturi )cum le spun eu:)) Un Galbenus care poate va considera ca alergatul pe camp cu baietii la fotbal e mai amuzant decat consola wii nou lansata.Un Galbenus adevarat!!! Jumatate banatean,jumatate bucurestean,pentru ca pana la urma,asta-i combinatia perfecta:))))))))

Galbenus iarasi da din picioruse! Cred ca ii place povestea frumoasa cu care mami incheie seara:) Pentru ca asa e bine. Sa inchei orice lucru cu ceva frumos! Sau cum imi spune mama : “niciodata sa nu te culci suparata”!

Plec la nani acum. Sper sa pot sa adorm…galbenusului nu ii mai place cand mami doarme pe burta:) trebuie gasita deci o noua strategie!

Viata de familie

Mi se intampla si mie uneori sa fac exact ca si personajul feminin de mai jos:)) Cati are insa mare noroc ca,in majoritatea cazurilor,adorm eu inaintea lui ))))))) si ma trezesc in acelasi timp cu el sau chiar mai tarziu:)

Ce am invatat eu din filmuletul de mai jos? Ca barbatii care nu sunt insurati…DORM!!!!!!!! =))

Daca eu pic,asta nu te face pe tine un invingator.

Daca eu pic,asta nu te face pe tine un invingator.

Asta e minunata “maxima”  care imi vine automat in minte in momentul in care vad oameni pregatiti sa imi spulbere bucuria. Ca nu reusesc sa-si duca la capat planurile morbide , e partea a doua Oamenii raspund cu rau din mai multe motive. Neimpliniri personale,esecuri,frustrari,plictiseala. Oamenii care se incadreaza in categoriile acestea simt bucurie doar in momentul in care cred ca au reusit sa iti sfarame bucuria sub talpa bocancului .

Cred ca tine de fiecare in parte daca si cum isi doreste sa extermine gandacii de bucatarie. Eu am gasit solutia : zambesc )) Si doare foarte tare!

Mi-am propus in ultima zi a lui 2008 sa trimit ganduri bune tuturor, chiar si celor ce nu merita asta,sa imi fac curatenie in agenda telefonica , sa imi cumpar programul “ignore” pentru gandacei de bucatarie si sa imi bat capul doar cu oamenii care merita cu adevarat.

Toate astea pentru ca am vrut sa intru in 2009 cu hartia curata Si mi-a reusit! Am o coala alba ,cu miros de “sculpture”,care abia asteapta sa fie umpluta cu ganduri si trairi frumoase generate de cel mai important membru al familiei – Galbenus!

Sper ca anul acesta sa aveti si voi o coala alba care sa merite sa fie citita la finalul lui 2009.

Iar pentru gandacei,zicerea mea copyright-uita :

Daca eu pic,asta nu te face pe tine un invingator.