Pe 30 iulie la ora 6 au inceput contractiile
Asa incepe cea mai frumoasa poveste din viata mea : Serban Andrei
Sincera sa fiu,oricat am citit in sarcina despre cum se manifesta contractiile si intregul proces al nasterii,ce mi-am imaginat eu nu s-a apropiat nici macar in procent de 30% de realitate
.
La 6 dimineata,Cati se intorcea pe partea cealalta …adica dormea foarte bine
) mie nici macar nu imi mai venea sa ii pun perna pe fatza de ciuda,deja ma concentram sa vad cat de dese sunt contractiile
rezultatul : cate o contractie de 1 minut la fiecare 5 minute! panicata nu eram pentru ca nu stiam ce ma asteapta.prin urmare am luat dr. spock sa mai citesc una alta si am pregatit bagajelele pe canapea.la ora 8 eram deja in drum spre spital cu niste contractii mai acatarii,cum zice buni mea
) deja incepusem sa am nervi cand auzeam “o sa fie bine, trece ”
) la spital m-au preluat infirmierele,pe al meu sot l-au trimis la cafea (grea misiune pentru el
) si pe mine m-au luat de buna. baga branula , sparge vena , baga in cealalta mana , hai cu injectia in fund , baga perfuzia, eu eram pe alta lume
) ma luase o ameteala de la perfuzie de nu mai stiam pe ce planeta sunt!m-au bagat la monitorizare,sa-i auda permanent bataile inimii lui bebe si a inceput show-ul. pe ora ce trecea,contractiile deveneau putin mai dureroase. dupa calculele mele reiesise ca daca inspir si expir de 16 ori, contractia trece
problema e ca pe la ora 11, sau mai devreme, contractiile devenisera atat de dese si putin mai incomode incat numaram in mare viteza,sperand ca or sa treaca
) nici poveste! medicul meu era intr-o operatie de cezariana si asteptam sa termine pentru a putea sa merg sa nasc.pe la 11 si jumatate a sosit trupa si m-au bagat in sala de nasteri unde aveam sa traiesc cea mai tare senzatie din existenta mea. nasterea naturala. dappppp! nu anestezie,nu epidurala,nimic!sunt o curajoasa,stiu
) sincer? am nascut in viteza
) cred ca nu am stat mai mult de 10 minute in sala. am impins de doua ori si minunatia a iesit. in momentul ala am uitat de toate!si de scrasnitul din dinti,si de durerile de pana atunci si de ce gandeam in timp ce impingeam ,gandindu-ma ca lesin daca nu soseste piticul mai repede. apropos,stiti ce gandeam? numai de bine despre tata
)))
la 11:45 l-am vazut pe Serbanica!cam vinetiu ,cu niste pete pe fata si putin cam lenes,dat fiind faptul ca n-a plans din prima…pentru asta am primit nota 9 la scorul Apgar
) m-am gandit ca e bun si 9 pt ca eu niciodata nu mi-am dorit sa fiu de 10
pe bebe l-am vazut 2 secunde,dupa care asistentele l-au luat si duse au fost. ma gandeam ca petele de pe fata sunt de la presiunea din timpul nasterii si ca trec. nimeni nu a venit sa ne spuna nimic despre ele pana cand familia l-a vazut pe pui si a facut mare scandal in spital. am avut parte de un soc. nu se stie de la ce sunt petele. e posibil sa fie un hemangiom – zice dr. Sicoie ,neonatoloaga – care pana atunci nu venise sa imi spuna nimic. logic,doar traim in Romania unde medicii sunt obisnuiti doar sa ia spagi la greu si sa isi faca treaba mai putin.
am sa povestesc mai pe larg, in zilele care urmeaza ,ce s-a intamplat si cum ne-am plimbat cu Serban la o gramada de medici pentru a afla ce e de fapt cu petele si daca vor trece sau nu.
am fost foarte suparati. eu am plans cum cred ca nu am plans nici in cele mai grele momente din viata mea iar tati a slabit 5 kg. meseria de parinte este cea mai grea din lume,cea mai plina de satisfactii dar si cea care te poate face sa ajungi dintr-un om intreg la minte,o leguma.
acum ne-am mai revenit. eu am inceput sa raspund la telefoane si mi-am gasit curajul de a scrie pe blog,pentru ca habar nu aveam ce sa fac,ce sa va spun. de aici intarzierea asta mare.
speram sa fie bine. de fapt,va fi bine! sunt sigura!
va pup.